În 22 decembrie 1989 au apărut pe scena politica a României, mulţi oameni necunoscuţi. Puţini au încercat sa afle trecutul lor înainte de a le acorda încredere.
Despre Gelu Voican Voiculescu (marturie)
Înainte de 1989, am lucrat la I:P:G:G (Institutul de Prospecţiuni Geologice şi Geofizice / Bucureşti) unde a lucrat şi Voiculescu, pana a fost arestat .
Era considerat un geolog excentric.
Specificul unităţii era munca de teren, aproximativ 8 luni pe an, în perioada martie-decembrie. Geologii aveau dreptul sa angajeze câţiva oameni pentru realizarea obiectivelor. Întocmeau statele de plata şi deconturile pe care le trimeteau la centrala, în Bucureşti. După prelucrarea acestora în contabilitate, sumele rezultate erau trimise prin mandat poştal la adresa sediului provizoriu din teren.
Gelu Voican Voiculescu a fost arestat şi condamnat pentru falsificarea acestor acte şi însuşirea unor sume de bani necuveniţi.
Evenimentele din decembrie 1989 l-au adus in preajma echipei lui Ion Iliescu, asupra careia se pare ca a exercitat o oarecare fascinatie. A indeplinit mai multe functii oficiale cu importanta majora in conducerea statului.

Manipulare comunistă (
Este cunoscut faptul că pentru Ion Iliescu proprietatea de stat este sfânta. Multe legi de restituire a proprietarii au fost greu de pus in aplicare sau chiar nedrepte. Restituirea pământului a fost limitata la 5h
Am un prieten (economist de profesie) care locuia într-un ap de 3 camere proprietate personală. Cu chiu cu vai şi-a mai construit o casă cu 4-5 camere.
Prin '92 Iliescu propune si se aprobă, o lege care permitea statului sa etatizeze pământul dacă nu era muncit bine. Motivul invocat era ca sunt mulţi oameni care ar dori sa muncească pământul dar nu-l au şi nu e normal ca cei ce-l au sa-l lase în paragină când ţara are nevoie... bla bla bla. 1
Am rămas surprins când prietenul mi-a spus:
- Nu este prea democratic dar este moral. Personal cunosc oameni care ar vrea sa munceasca pământul dar nu-l au, iar alţii care-l au nu-l prea muncesc şi cum pamantul este o problemă...
Am rămas cu gura căscată. Dacă el care cunoaşte legile economiei de piaţă gandeşte aşa...
L-am intrebat?
- Casele sunt o problemă?
A rămas un pic pe gânduri după care mi-a spus:
Auzi! şti că ai dreptate? Uite că la asta nu m-am gândit. Păi e foarte uşor ca de aici legea să se extindă şi maine poimaine să mă pomenesc că-mi este etatizată casa sau apartamentul pe acelaşi motiv.
E clar. Legile democraţiei, economiei de piaţă... nu pot fi interpretate. Sunt clare şi trebuiesc aplicate ca atare. Indiferent că ne place sau nu. Altfel într-o zi se vor întoarce şi impotriva noastra.
Mă întrebam doar:
De ce n-a putut gândi aşa de prima dată?
Raspunsul cred că stă în reminiscenţele celor 40 de ani de dictatură comunistă. Frica de a gandi liber .

1. Legea nu era neconstituţională
Articolul 41 din constituţia 1991 spunea:

(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Coţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.
(5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.
(6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(7) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. (8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

La prima vedere totul pare corect, mai ales că separarea puterilor este garantată. La o privire mai atentă insa...

1. Proprietatea privata este ocrotită, nu garantată
2. Referitor la art.5 Ce divergenţe să apară?
Pentru proprietatea mea vreau X lei. Vrei? Cumperi. Nu vrei? Nu cumperi, (conform economiei de piata), dar s-a adăugat  " în caz de divergenţă, prin justiţie"
3. Să presupunem că un caz a ajuns în faţa judecătorului, iar judecătorul este corect şi judecă comform legii.
Statul iţi va oferii valoarea de cumpărare plus indexarile la inflaţie stabilite de guvern •, minus uzura. Cu alte cuvinte ai cumpărat un apartament cu 180.000 lei se aplica indexarea si rezulta o valoare de 385.632lei. Statul "generos " nu mai scade uzura şi-ţi oferă această sumă Se ajunge la justiţie  Judecătorul, conform legii nu poate stabili altceva decât că despăgubirea este mai mult decât corectă. Indiferent că pe piaţa un apartament modest costă în jur de 720.000.000lei
Acesta este şi motivul pentru care mulţi judecatori sunt invinuiţi (pe nedrept) de corupţie.
Un judecător judecă conform legilor în vigoare, legi date de guvern, guvern ales de majoritate inclusiv de tine.
4. Alineatul 7. " Caracterul licit al dobândirii se prezumă." (nu întamplător a fost ales cuvântul)
Cine va presupune caracterul ilicit al averii, şi pe ce criterii?

• prima indexare (poate si singura) pentru proprietăţi a fost dată "dacă nu ma înşel" de guvernul Ciorbea şi era stabilită la 214,24/%

PREZÚMTI~ E ~ I. - Pãrere bazatã numai pe fapte aparente; presupunere; supoziţie; ipotezã.

Pagină vizualizată de:   ori